Când mi-e sufletul trist. ca să simt că exist.inchid ochii şi ţie-ţi vorbesc.

Ai vrut totul să ai.
Chiar şi pe el.
Erai dispusă să dai.
Şi un regat ca să fie fericit.

El ţinea la ea.
Chiar şi amicii ţi'au spus.
Nu vroiai să ştii ce urma.
Şi încet încet te'ai distrus.

 
Ca o stea rătăcită.
Ai plecat uşor.
Lipsa ta era simţită.
Lui uneori ii era dor.

Ar fi vrut să mai stai.
Să ţi şoptească la ureche:
"Când eşti cu mine'i ca în rai."
Dar placa lui era deja veche.

 
Te'ai săturat.
Şi încet l'ai uitat.
El a plecat liniştit,
Ştiind că tu l'ai iubit.

Pentru tine era greu.
Dar pentru el niciodată.
Tu ai ţinut la el mereu.
El a ţinut la altă fată.

 
Ea era umpic drăguţă.
Dar pt tine nu conta.
Aşteptai să te strige "Anuţă".
Ca atunci când te iubea.

De ce oare mai plângi.
Când sunt mulţi ce te vor.
La piept poza lui o strângi.
Şi cazi uşor pe covor.

 
Te simţi relaxată.
Decorul negru nu mai este.
Toată viaţa ta'i uitată.
Şi vine el şi trece peste.

Te vede cum te zbaţi.
Se apleacă spre tine.
Tu spre ceruri te'nalţi.
El strigă: "nu! mai stai cu mine."

 
Dintrodată te trezeşti.
El e lângă tine.
Îl îmbrăţişezi.simţi iar că'l iubeşti.
Şi el spune:"ce'i cu tine?"

Totul a fost doar un vis.
Un vis extrem de ciudat.
Rămâne acel adio zis.
Şi poate visul uitat.