” Il n’est rien de réel que le rêve et l’amour. “

 

Ieri m'am apucat să citesc "scrisoare de dragoste" de Mihail Drumeş.superbă carte.a trezit în mine o pasiune mistuitoare.mi'a adus aminte de Vlad.parcă eu eram Anda şi el,Dinu şi parcă aceea flacără care a fost între mine şi el revine uşor.însă iar este cineva între noi.persoana aflată la mijloc este însă,mai specială decât cea care ne'a trimis pe fiecare pe drumul lui în prima noastră încercare de a fi împreună. mă uit la poza lui şi parcă mă opreşte ceva.privirea lui din poză mă dă gata.mă dărâmă.mă topeşte.se uită la mine de parcă mi'ar zice ceva,cum ar fi: să nu mă uiţi sau doar Anna...şi mă lasă aşa în tăcere.

Ziceam de prietena ta că te iubeşte,dar oare cine te iubeşte mai mult ca mine?am văzut pe profil sau pe blog la unele fete,chestii cu te iubesc.tu mai învăţat să zâmbesc etc,bla bla bla.eu nu am amintiri cu tine.de dorit mi'aş fi dorit.da' nu s'a putut.dar cu toate astea şi prin faptul că am ajuns să te cunosc super mult acum după accident,te iubesc enorm pitic!eu nu sunt ca ele.eu nu mă mândresc cu faptul că te'am văzut la motoare şi că mi'ai zâmbit,pt că nu s'a întâmplat aşa.eu sunt doar o amărâtă care te iubeşte cu tot sufletu' ei.care plânge şi care şi'ar da chiar şi viaţa pt tine.pt iubirea ei,să zic aşa.

Nu scriu să impresionez.doar să mă descarc.am început să las gratuităţile în urmă şi să devin o profesionistă în ale scrisului.cu ce pot să mă mândresc sunt poeziile mele despre tine,zâmbeţel!la care am rămas şi eu statuie după ce le'am citit.
Închei astă seară cu versurile:
"Îmi plăcea cum zâmbeai...îmi plăcea cum iubeai..perfect!îmi plăcea când greşeai...Că-mi plăcea cum mă făceai să te iert...":x